Mănăstirea Celic-Dere

Mănăstirea Celic-Dere, situată în partea de nord a Dobrogei (comuna Frecăței din județul Tulcea), este unul dintre cele mai importante centre de spiritualitate dintre Dunăre și Marea Neagră.

Numele mănăstirii este luat de la pâraul Celic-Dere (nume turcesc, în română însemnând “pârâiașul de oțel”, aici fiind găsite arme din trecutul îndepărtat).

Potrivit documentelor care exista, prima biserica in acest loc a fost ridicata la inceputul secolului al XIX-lea, pe locul unde se afla, astazi, cimitirul, de “arhiereul” Athanasie Lisivencof. Cei care au construit-o erau calugari ardeleni si basarabeni care fusesera in Grecia la Muntele Athos. Dar bisericuta a fost mistuita intr-un incendiu. Apoi, pe la 1840 s-a obtinut aprobarea sultanului Abdul-Medgid (1839-1861) de la Constantinopol pentru ridicarea unei noi biserici. Si asfel, la 1846 era gata prima biserica, cu Hramul Adormirea Maicii Domnului si un paraclis cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil.

Manastirea Celic Dere, centrul ortodoxismului in Dobrogea.

 

In scurt timp calugarii au fost mutati la Saon unde au ridicat un alt asezamant monahal, iar la Celic Dere au fost aduse calugarite. de-a lungul timpului, ierarhii Episcopiei Dunarii de Jos au sprijinit eforturile calugaritelor, astfel ca in 1901 episcopul Partenie Clinceni a pus temelia bisericii monumentale cu demisol care a servit o perioada de timp ca paraclis de iarna. Constructia, al carei arhitect a fost Toma Dobrescu, a durat pana in 1916, iar finisarile s-au terminat abia in 1932, cand la 22 octombrie a fost sfintita. Picturile interioare au fost realizate de Gheorghe Eftimiu, iar catapeteasma, acoperita cu folie de aur, a fost realizata de Ion Dinea.
In urmatorii ani, sub atenta ingrijire a Episcopului Nifon, la manastire s-a infiintat o scoala atelier de pictura bisericeasca, o scoala primara pentru adulti pana la varsta de 40 de ani, un atelier de covoare, de tesaturi nationale cu o sectie de broderii artistice.

Icoana facatoare de minuni a Mantuitorului care se innoieste de la Manastirea Celic Dere din Dobrogea.

Icoana care se curata singura

In patrimoniul Manastirii Celic Dere se afla icoane unicat, la care pelerinii vin sa se inchine cu mare nadejde in puterea dumnezeiasca.
Una dintre cele mai importante este icoana facatoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos, adusa aici pe la 1806 – 1812, si se afla in Biserica Paraclis. Este cunoscuta sub numele de “Icoana care se curata singura” deoarece la un moment dat era innegrita de trecerea timpului, dar apoi, ca o minune, chipul Mantuitorului s-a luminat in parte.

 

Legenda locului spune ca icoana a fost adusa de un soldat care le-a spus calugarilor ca desi este inegrita, ea se va curata, iar ochii lui Hristos se vor deschide. La aproape 200 de ani de la acel moment, icoana s-a luminat pe mai bine de jumatate.

Icoana Maicii Domnului Nerosaiskaia despre care se spune ca a scapat din doua incendii.

Icoana Maicii Domnului Nerosaiskaia

De asemenea exista si o icoana a Maicii Domnului despre care se spune ca a scapat din doua incendii. Initial ea a apartinut unei familii din Basarabia, din comuna Nerusai. Dupa un incendiu, din toata gospodaria facuta scrum a ramas doar icoana innegrita. Proprietarii au pastrat cu evlavie icoana in casa noua pe care si-au construit-o, dar dupa moartea lor, urmasii au vrut sa o inlocuiasca. Nestiind ce sa faca cu ea, au aruncat in foc, dar flacarile au iesit afara din soba iar icoana a ramas intreaga. Cuprinsi de frica, oamenii au decis sa o puna intr-o camera curata, la loc de cinste. Se mai spune ca intr-un an, in ajunul Invierii, proprietarul a intrat in camera respectiva pentru a luat Pasca sa o duca la Biserica sa fie sfintita. In acel moment a vazut cum din icoana se revarsa un manunchi de raze, iar Maica Domnului i-ar fi spus: “Luati-ma de aici si duceti-ma unde sunt adunate fecioarele ca sa ma duc impreuna cu ele sa fac ascultare in Turcia”. Si astfel, icoana a ajuns la monahia Heruvima, din localitate, unde se aflau tinere care doreau sa se dedice vietii de calugarie. Dupa eliberarea Dobrogei de sub stapanirea turca, icoana Maicii Domnului, insotita de pelerini, a fost adusa la Manastirea Celic Dere, unde a fost intampinata de parintele arhimandrit Athanasie cu un sobor de preoti si o multime de credinciosi. Se spune ca doi dintre calugarii din alai, care erau bolnavi, s-au inchinat alaturi de ceilalti, iar in momentul in care icoana a trecut pe deasupra lor, pe data s-au insanatosit.

 

In 1916, din cauza razboiului, maicile au fost obligate sa se refugieze. Asa ca au ascuns cele mai de pret odoare intr-o pestera din incinta manastirii. In prima noapte de refugiu maica Singlitichia, paraclisiera de serviciu, a visat cum din icoana s-a auzit un glas care i-a spus: “Sa ma luati de unde m-ati ascuns, ca nu voi ma aparati pe mine ci eu pe voi”. Asa ca s-au intors la Manastire si au pus icoana inapoi in biserica. In urmatorii doi ani, in ciuda ocupatiei armatei bulgare, nu au fost nici un fel de incidente. Dimpotriva, icoana a fost scoasa la numeroase procesiuni prin satele din jur si oamenii primeau ajutor de la Maica Domnului.